După un an la IE University, Andreea demontează cele mai comune mituri despre această instituție. Află cum e cu adevărat viața de student la IE, diferențele între campusuri, politica de prezență, mediul social și ce înseamnă cu adevărat „diversitate” într-un context universitar internațional.
IE University a câștigat rapid popularitate în ultimii ani, mai ales în rândul studenților europeni și vorbitorilor de spaniolă, devenind într-un timp scurt o destinație de studiu de top pentru mulți. Dar este IE chiar atât de grozavă pe cât se spune? Mai jos vei găsi părerea mea sinceră despre unele dintre zvonurile care circulă despre IE, după un an întreg petrecut la această universitate.
Deși este adevărat că IE se mândrește cu o comunitate internațională foarte mare, estimată la peste 75%, există totuși un sfert dintre studenți care provin din Spania. În plus, o mare parte dintre studenții internaționali vin din țări vorbitoare de spaniolă, ceea ce înseamnă că există anumite asemănări culturale. Cu toate acestea, cât de „internațională” va fi experiența ta depinde de mai mulți factori – cel mai important fiind campusul pe care îl alegi. Campusul din Segovia tinde să se simtă mai internațional, tocmai pentru că mulți studenți spanioli preferă să locuiască acasă, în Madrid.
Din punctul meu de vedere, Segovia este departe de a fi plictisitoare. În ciuda dimensiunii sale, orașul este extrem de animat. Există mereu festivaluri, concerte, maratoane și târguri locale în Plaza, și asta doar pe timpul zilei. În plus, Segovia este un oraș superb, cu trasee de hiking (de care IE Hiking Club profită din plin), coline de unde adesea urmărim apusurile și un lac unde mergem la înot când e cald. Există și câteva baruri și cluburi care sunt aproape mereu pline. Totuși, ceea ce simt uneori că lipsește în Segovia sunt evenimentele academice sau conferințele – acestea se organizează de obicei în Tower. În final, alegerea între Segovia și Madrid ține de cât de mult îți place viața de oraș – ambele locații au avantaje și dezavantaje.
Politica de prezență la IE e ca vremea rea sau prețurile mari – toată lumea se plânge de ea. Fiecare student este obligat să participe la cel puțin 80% din fiecare curs, ceea ce, în unele cazuri, înseamnă că poți lipsi maximum de 3 ori pe semestru la un curs. Dacă scazi sub pragul de 80%, ai picat automat cursul și nu mai ai voie să dai examenul în sesiunea extraordinară. Va trebui să reiei întregul curs în semestrul următor. Dacă ești și pe bursă, există șanse mari să pierzi o parte din ea. Este posibil să ți se motiveze absențele dacă ai un motiv întemeiat, dar biroul responsabil îți va cere dovezi clare. Asta fiind spus, odată ce te obișnuiești cu sistemul, poți să jonglezi destul de bine cu prezența – astfel încât să poți călători din când în când sau să te ocupi de alte lucruri, fără să îți pui în pericol situația.
Asta e destul de adevărat. Dacă studiezi în Madrid, cel mai probabil vei avea toate cursurile pe aceleași etaje din Tower și vei vedea zilnic cam aceleași fețe. Totuși, dacă depui un minim efort, poți să-ți extinzi cercul social participând la activități extracurriculare sau evenimente. Totul ține de cât de mult îți dorești asta și cât de sus o pui pe lista de priorități.
Studentul tipic de la IE provine, într-adevăr, dintr-un mediu privilegiat. Totuși, datorită numărului mare de burse și forme de sprijin financiar disponibile la IE, nu aș merge până la a spune că este doar o „universitate de fițe”. Populația de studenți este extrem de diversă și, deși există grupuri destul de închise, șansele să găsești oameni cu care rezonezi sunt mai mari decât într-o universitate cu un profil mai omogen.
.avif)
