Franța e una dintre cele mai căutate destinații de studiu din lume în care engleza nu e limba oficială. Universitățile publice sunt subvenționate de stat, așa că un elev din România plătește aceeași taxă ca un student francez: 178 € pe an la licență.
Aici găsești tot ce contează când iei în calcul Franța: ce tipuri de facultăți există, cum funcționează admiterea prin Parcoursup, cât costă un an acolo și în ce orașe merită să te uiți.
Învățământul superior francez are trei mari drumuri. E bine să știi de la început diferența dintre ele, pentru că au admitere și costuri diferite.
Aproape 80 de universități finanțate de stat, cu taxe mici și un standard de calitate uniform în toată țara. Diplomele urmează sistemul european licență–master–doctorat, deci sunt recunoscute în toată Europa.
Școli de elită, publice sau private: inginerie, business, științe politice, administrație. Clasele sunt mici, iar absolvenții ocupă multe dintre pozițiile de top din economia și administrația franceză. Diploma lor echivalează de regulă cu un master.
Artă, design, arhitectură, business, gastronomie, ospitalitate, jurnalism. Programele durează între 2 și 5 ani. Multe sunt private, cu taxe mai mari, iar unele dau diplome proprii, nu naționale.
Clasamentele internaționale arată doar o parte din imagine: o parte importantă din cercetarea franceză se face în institute specializate, pe care topurile nu le surprind. Totuși, câteva nume apar constant sus.
Paris Sciences et Lettres, prima universitate franceză în clasamentul QS. Reunește mai multe școli de prestigiu, inclusiv École normale supérieure din Paris.
Origini în secolul al XIII-lea, una dintre cele mai vechi universități din lume. Are facultăți de litere, medicină și științe și inginerie.
Campus mare la sud de Paris, care reunește facultăți, Grandes Écoles și institute de cercetare. Puternică în matematică, fizică și inginerie.
Științe politice, relații internaționale, drept, economie. Aproape jumătate dintre studenți sunt străini, iar pe lângă Paris are campusuri în alte 6 orașe.
Business și inginerie: numele cele mai cunoscute sunt HEC Paris, ESSEC, ESCP și EDHEC pentru business, și École Polytechnique (parte din Institut Polytechnique de Paris, #43 QS) pentru inginerie. Toate sunt Grandes Écoles, cu admitere separată.
Sursă: QS World University Rankings 2027, publicat în iunie 2026 (via Campus France). Clasamentul QS se actualizează anual, de obicei în iunie.
Pentru anul I de licență, elevii români aplică prin Parcoursup, platforma națională de admitere. E aceeași platformă pe care o folosesc elevii francezi, și toți cetățenii UE trec prin ea.
Parcoursup are un calendar strict, cu termene fixe care nu se mută. Practic, pregătirea începe în toamna clasei a XII-a, iar alegerea programelor ideal în clasa a XI-a.
Date estimate după calendarul din 2026. Calendarul oficial 2027 îl publică Ministerul Învățământului Superior pe parcoursup.gouv.fr, de obicei în noiembrie–decembrie 2026; datele pot varia cu câteva zile.
La universitățile publice, legea garantează un loc în anul I oricărui absolvent cu bacalaureat. Din 2018 însă, universitățile pot selecta candidații la programele cu mulți aplicanți. Pentru cei care au terminat liceul în afara Franței, admiterea e mai selectivă, așa că dosarul contează.
Sau pentru intrarea direct în anul II–III, aplici direct la universitate, fără Parcoursup.
Drumul clasic e diferit: după bacalaureat urmează 2 ani de clase pregătitoare (CPGE sau prépas), apoi un concurs național cu probă scrisă și orală. Unele școli de inginerie și de business recrutează însă direct după liceu, pe baza notelor din ultimii ani și de la bac.
Fiecare program poate avea cerințe proprii, așa că lista finală se verifică pe pagina programului. Cerința de franceză B2 pentru cetățenii UE: Euroguidance France.
Te ajutăm să alegi programele și să pregătești dosarul Parcoursup.
Contactează-ne acumLa o universitate publică, taxa de școlarizare e aproape simbolică pentru un student din UE. Cheltuiala reală e trăiul, mai ales chiria.
Universități publice, studenți din UE, anul 2026/27
Taxele se stabilesc anual prin ordin al ministerului, de obicei vara, pentru anul care începe în septembrie (sursă: Université Paris 1 Panthéon-Sorbonne și Université Paris-Saclay). CVEC 2026/27: Université Toulouse Capitole; suma se actualizează în fiecare an înainte de înscrieri.
CVEC se plătește o dată pe an, înainte de înscriere, și finanțează serviciile pentru studenți (sănătate, sport, cultură). La Grandes Écoles selective și la școlile private taxele sunt altă discuție: orientativ între 3.000 și 20.000 € pe an.
Orientativ, pe lună
Chirii: studiul LocService publicat în mai 2026 (date mai 2025–mai 2026), care se reia anual înainte de începerea anului universitar. Prețurile cresc de la an la an.
Din 4 mai 2026, masa la cantinele CROUS costă 1 € pentru toți studenții, cu un cont Izly activ. Măsura poate fi revizuită, așa că verifică pe site-ul CROUS.
Cea mai ieftină variantă de cazare, dar locurile sunt puține. Cererea se face cât mai devreme.
Statul francez poate acoperi o parte din chirie, inclusiv pentru studenții străini.
Proprietarii cer de obicei un garant francez. Programul gratuit VISALE poate garanta chiria în locul lui.
Un apartament împărțit iese mai ieftin decât o garsonieră.
Muzeele naționale sunt gratuite pentru tinerii din UE sub 26 de ani, iar carnetul de student aduce reduceri la transport, cinema și teatru.
Nu trebuie să vorbești deja fluent franceza ca să studiezi în Franța. Totul depinde de limba în care se predă programul ales.
De obicei nu se cere franceză la admitere. Unele programe te pun să faci curs de limbă în paralel, iar asta e oricum o idee bună pentru viața de zi cu zi. Atenție: cele mai multe programe în engleză sunt la master; la licență oferta e mai mică. Cu lista completa te ajutam noi.
Se cere de regulă nivel B2, uneori C1, în funcție de program. Nivelul se dovedește cu un certificat oficial. DELF și DALF au și variantă pentru elevi (DELF junior/scolaire), care se poate da încă din liceu. Dacă știi că vrei Franța, merită să începi pregătirea din clasa a X-a sau a XI-a.
Parisul atrage cei mai mulți studenți străini, dar nu e singura opțiune și nici cea mai ieftină. Orașe ca Lyon, Toulouse, Lille, Bordeaux, Rennes sau Montpellier au comunități studențești mari și costuri mai mici.
Orașul numărul 1 pentru studenți străini și centrul economic al țării. Aici sunt Sorbonne, PSL, Sciences Po și cele mai multe Grandes Écoles. Este și cel mai scump oraș pentru cazare.
Al doilea oraș al Franței și capitala gastronomică, aproape de Alpi. Are trei universități mari și costuri mai mici decât Parisul.
În sud-vest, cu viață studentăească intensă, una dintre cele mai mari comunități de studenți din țară și un pol important al industriei aerospațiale.
În nordul Franței, aproape de Belgia și de Marea Britanie, și unul dintre orașele care atrag cei mai mulți studenți.
Oraș universitar la poalele Alpilor, puternic în științe și inginerie și în creștere în preferințele studenților străini.
La granița cu Germania, cu mulți studenți străini și o atmosferă europeană.
Nu ai nevoie de viză. Ca cetățean UE, te muți în Franța doar cu buletinul sau pașaportul.
Asigurarea medicală. Cardul European de Sănătate acoperă îngrijirile de bază; o asigurare complementară (mutuelle) e recomandată.
Roaming-ul funcționează la tarife naționale, așa că nu e grabă cu un abonament francez.
Sport și timp liber. Universitățile oferă zeci de sporturi pentru o taxă anuală mică.
Adaptarea. Rețeaua Erasmus Student Network (ESN) are programe de mentorat pentru studenții nou-veniți.
Ca student din România, ai aceleași drepturi ca un student francez. Poți lucra part-time în timpul facultății fără permis de muncă și poți rămâne în Franța după absolvire, cât vrei, ca să îți cauți un loc de muncă. Nu există limite de ore sau praguri salariale ca pentru studenții din afara UE.
Un job part-time ajută la buget, dar rareori acoperă toate cheltuielile, așa că e bine să fie un supliment, nu planul principal. Multe programe au și stagii incluse, iar toate universitățile au birou de cariere.
Da. Catalogul Campus France are peste 1.600 de programe predate în engleză, iar pentru ele de obicei nu se cere franceză. Cele mai multe sunt la master; la licență oferta e mai mică. Pentru programele în franceză ai nevoie, de regulă, de nivel B2.
La o universitate publică, taxa e de 178 € pe an la licență și 255 € la master (2026/27), plus contribuția CVEC de 105 €. La asta se adaugă cazarea și trăiul: orientativ de la aproximativ 700–800 € pe lună într-un oraș mai mic până la peste 1.100 € în Paris, în funcție de cazare.
Platforma națională prin care aplici în anul I de licență. O folosesc toți cetățenii UE, inclusiv elevii români. Are un calendar fix, cu înscrieri de obicei între mijlocul lui ianuarie și mijlocul lui martie.
Diplomele naționale franceze urmează sistemul european licență–master–doctorat și sunt recunoscute în țările din Procesul Bologna, inclusiv România. Atenție la școlile private: unele dau diplome proprii, care nu sunt naționale.
Nu. Ca cetățean UE, studiezi și lucrezi în Franța fără viză și fără permis de muncă.
Universitatea publică are taxe mici și admitere mai deschisă. O Grande École e foarte selectivă, cu clase mici și, de obicei, admitere prin concurs după 2 ani de clase pregătitoare; multe sunt private și mai scumpe.
Alegerea între universitate, Grande École și școală specializată, apoi un dosar Parcoursup făcut la timp, e mai ușoară când o faci cu cineva care a mai trecut prin ea. Prima ședință de consiliere e gratuită.
.avif)
